Cel mai rau lucru p care tsil poate face cva e sa t faca sa crezi k potsi avea aripi,ca potsi zbura.Si atunci incepi sa visezi,vise p care tsi le hraneshte.Si-apoi deodata,fara nici un motiv aparent itsi frange aripile..si t zdrobeshti de pamant..de realitate.

Ciudat e ca nu shtii daca acum visezi,daca acum e doar un coshmar` din care te vei trezi`,sau daca atunci aveai un vis frumos.Cert este ca adevraul` zbor se afla undeva intre aceste doua visari`.Si incepi sa speri ca,poate,inca mai ai aripi.Ca nu le`ai pirdut definitiv.Si incepi sa t rataceshti`,sa itsi cautsi aripile pierdute,neavand sigurantsa ca vrei sa le mai gaseshti.Poate atunci iarshi are sa  tsi le franga cnva.Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge.Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine?Tind sa cred ca nu.Si,defapt`ce inseamna,in ultima instantsa acest zbor?

Cred ca mai mult credintsa decat sperantsa intr`un vis.Dar e posibil sa crezi intr`un vis?E posibil sa crezi in ceva c nu exista`?Inseamna atunci,oare,ca visul` se ridica la rang de realitate?Si-abia acum realizezi ca e totushi doar un vis.SI-acesta e momentul in care aripile dispar`..Uneori potsi zbura si fara aripi.Zbor ce nu dureaza decat o clipa,zbor ce nu t intalta,ci zbor care t coboara.E asemeni unei cadeo de p o cladire foarte inalta.

O sperantsa nu`i destul?Se pare ca nu.Sau poate ca nu mai exista nici o spernatsa... a pierit,poate demult...Insa,in drum spre naruirea ei` incerc sa ma agat de urmele abia trasate...hmm..o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge prin simtsuri.Insetat de certitudini,numa aleg decat cu aripi frante si cu grauntse de nisipi..poate,cine stie,candva,aceste grauntse de nisip vor rodi si vor inflori alte fire de nisip..